Bâlbâiala este o problemă

Bâlbâiala, cât de deranjantă poate fi la emoții.. Nu îmi place să vorbesc publicului, nu cred că sunt genul acela care să țină discursuri unui public larg, dar cu grupurile mă descurc. Deși nu mă bâlbâi eu de fel, la emoții, parcă gândesc mai repede decât vorbesc și pierd firul. Îmi amintesc prima oară când am vorbit cu o fată ce îmi plăcea, nu puteam lega două cuvinte, dar m-am oprit, am stat câteva secunde și am reluat frumos. Din păcate nu de fiecare dată am o așa stăpânire pe situație, nu tot timpul sunt odihnit, sau știu ce vreau să spun.

Ultima oară când am avut o asemenea problemă, a fost la speaking la engleză. Douăzeci și cinci de puncte din zece, la nota finală, e din vorbit. Deși aveam un bilețel de pe care să iau ideile și să le aranjez, parcă am trecut prin ea în prima frază, nu mai aveam ce să spun. Când am trecut la improvizat, aveam parcă un accent rusesc, vorbeam greu, sau mi se părea că sună greu.

Nota a fost una medie, se putea și mai rău, dar eu atât de rău nu mai vorbisem în engleză vreodată. Profesorul a înțeles că nu sunt genul acesta de persoană și m-a lăsat mai ușor cu intrebările, a văzut ca în scris nu am probleme.

Când e vorba să fiu luat pe nepregătite nu am nicio problemă, când mă pregătesc, apar emoții, gânduri și îndoieli. Când trebuie să vorbesc și nu știu acel subiect prea bine, parcă nu sunt eu, vorbesc dar nu spun nimic, nici că s-ar înțelege prea multe. Sper ca într-o bună zi să trec de asemenea probleme, sau să nu trebuiască să o fac vreodată. Oricare variantă e ok, doar să se rezolve. Luni am iar de vorbit la engleză, să sperăm că va fi bine.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?